"Amprentând profund tot ceea ce interpretează, Josu de Solaun s-a dovedit a fi un artist al stărilor extreme, întregul său demers interpretativ remarcându- se printr-o poeticitate de rară intensitate, o plajă dinamică de o capacitate impresionantă şi o fluiditate continuă (pauzele dintre piesele aceluiaşi ciclu ”“ ca în cazul dansurilor schumanniene ori al intermezzo-urilor brahmsiene ”“ şi chiar dintre lucrări diferite rezumându- se doar la nivelul unor scurte respiraţii). Menţinându-şi exprimarea într-un flux tensional aproape neîntrerupt, pianistul şi-a asumat, curajos, concepţia unitară asupra amplului său recital, privit ca un scenariu populat de personaje stilistice diferite, fiecare dintre ele urmându- şi traseul unic într-un ansamblu de intenţii polifuncţionale."